Prima diagramă de acord poate arăta ca o hartă desenată pentru altcineva: linii, puncte, X-uri și cifre. După ce înțelegi convenția, devine o fotografie simplă a mâinii tale pe grif.
Nu încerca să memorezi zeci de forme. Opt acorduri deschise — Em, Am, C, G, D, E, A și Dm — sunt suficiente pentru luni întregi de muzică și pentru foarte multe cântece de început.
Cum citești notația unui acord
În codurile de mai jos, citim corzile de la cea mai groasă la cea mai subțire: MI–LA–RE–SOL–SI–MI, sau E–A–D–G–B–e.
0înseamnă coardă liberă;1,2sau3indică fretul pe care apeși;xînseamnă că acea coardă nu se cântă.
Degetele mâinii stângi sunt numerotate astfel: arătător 1, mijlociu 2, inelar 3, deget mic 4.
| Acord | Corzi, de la gros la subțire | Caracter |
|---|---|---|
| Em | 0–2–2–0–0–0 | deschis, ușor de format |
| Am | x–0–2–2–1–0 | cald, melancolic |
| C | x–3–2–0–1–0 | luminos, foarte frecvent |
| G | 3–2–0–0–0–3 | amplu, energic |
| D | x–x–0–2–3–2 | clar, compact |
| E | 0–2–2–1–0–0 | puternic, stabil |
| A | x–0–2–2–2–0 | direct, util în rock și folk |
| Dm | x–x–0–2–3–1 | tensionat, expresiv |
Ordinea în care merită să le înveți
1. Em — primul acord care sună mare
Pune degetele 2 și 3 pe fretul 2 al corzilor LA și RE. Cântă toate cele șase corzi. Em este un început bun fiindcă forma e stabilă și îți lasă energie să asculți sunetul.
2. Am — aceeași zonă, o culoare nouă
Pe Am, degetele stau pe fretul 2 al corzilor RE și SOL, iar arătătorul pe fretul 1 al corzii SI. Evită coarda MI groasă. Alternează Em–Am fără grabă.
3. C și G — prima schimbare care pare imposibilă
C cere o deschidere mai mare a mâinii; G mută degetele spre corzile groase. Nu ridica mâna la zece centimetri de grif. Relaxează presiunea, păstrează degetele aproape și mută forma ca un grup.
4. D — acordul în care precizia contează
D folosește doar cele patru corzi subțiri. Forma este mică, dar degetele se pot înghesui. Pune-le aproape de fret și verifică separat fiecare coardă.
5. E, A și Dm — extinderea vocabularului
E seamănă cu Am mutat pe alte corzi. A poate fi format cu trei degete sau cu un mic „mini-barre”, dar pentru început folosește trei degete și caută claritate. Dm seamănă cu D, cu arătătorul coborât pe fretul 1 al corzii subțiri.
De ce bâzâie acordul
Când un acord nu sună curat, nu apăsa automat mai tare. Verifică în ordine:
- Degetul este aproape de fret?
- Vine pe coardă cu vârful, nu cu partea moale?
- Atinge accidental coarda vecină?
- Încheietura este liberă?
- Chitara este acordată corect?
Cântă fiecare coardă separat. Coarda mută îți spune exact ce deget trebuie ajustat. Apoi ridică presiunea complet, scutură mâna și reconstruiește acordul. Repetiția bună include și relaxarea.
Exercițiul de un minut pentru schimbări
Alege o singură pereche, de exemplu Em–G. Setează un minut și numără doar schimbările în care ambele acorduri sunt recognoscibile. Notează scorul, apoi oprește-te. A doua zi încearcă din nou.
Perechi utile pentru început:
- Em–G;
- C–G;
- G–D;
- Am–C;
- D–A;
- Am–Dm.
Când ajungi la schimbări constante, pornește metronomul lent și schimbă o dată la patru bătăi, apoi la două. Nu sacrifica sunetul pentru un număr mai mare.
Cum transformi formele în muzică
Un acord izolat este vocabular. O progresie este o propoziție. Încearcă G–D–Em–C, câte patru bătăi pe fiecare. Mâna dreaptă cântă doar în jos. Când ciclul curge, adaugă un ritm simplu.
Poți aplica acordurile în lista de 12 cântece ușoare la chitară. Alege o singură piesă și păstrează aceeași versiune simplificată până o poți cânta fără opriri.
Nu trebuie să „termini” acordurile înainte să cânți muzică. Învață forma, folosește-o într-o piesă, întoarce-te și curăț-o. Bucuria piesei îți dă motivul; exercițiul îți dă mijlocul.