În magazin, toate chitarele promit o versiune puțin mai curajoasă a ta. Una arată ca scena unui festival, alta ca o seară liniștită, alta ca instrumentul „serios” pe care crezi că ar trebui să-l alegi. Dar prima chitară are o singură misiune: să fie suficient de confortabilă și atrăgătoare încât să o iei din nou în brațe mâine.
Nu există regula că trebuie să începi pe chitară clasică. Începe pe tipul de chitară folosit în muzica pe care vrei să o cânți, cu o dimensiune potrivită și o reglare decentă.
Chitară clasică: blândă cu degetele, lată pentru mâini
Chitara clasică are corzi de nylon, un gât mai lat și un sunet rotund. Corzile sunt de obicei mai prietenoase cu buricele degetelor, iar spațiul dintre ele ajută la separarea notelor.
Este potrivită pentru muzică clasică, flamenco, acompaniament simplu și pentru un copil căruia îi place sunetul ei. Gâtul lat poate fi însă incomod pentru o mână foarte mică dacă instrumentul este supradimensionat.
Chitară acustică: sunetul pieselor folk și pop
Chitara acustică folosește corzi metalice și are un sunet strălucitor, familiar din multe piese pop, folk și country. Nu are nevoie de amplificator.
Corzile pot părea mai dure la început, iar corpurile mari de tip dreadnought pot împinge umărul unui copil sau al unui adult scund într-o poziție tensionată. Există corpuri mai mici care păstrează sunetul acustic și sunt mult mai confortabile.
Chitară electrică: nu este „prea avansată”
Chitara electrică are de regulă corzi mai ușor de apăsat și un corp mai subțire. Pentru rock, blues, metal sau indie, poate fi cea mai motivantă alegere de la prima zi.
Ai nevoie și de o soluție de amplificare, cablu și, ideal, căști. Costul inițial și numărul de componente cresc, dar instrumentul în sine poate fi mai confortabil decât o acustică mare. Nu obliga un copil care visează la rock să petreacă un an pe clasică doar din tradiție.
Alege după muzică, apoi după corp
Întreabă-te ce piesă te-a făcut să vrei să cânți. Dacă răspunsul este un riff electric, pornește de acolo. Dacă vrei să acompaniezi vocea în sufragerie, o acustică poate avea mai mult sens. Dacă îți place sunetul cald și studiul cu degetele, încearcă o clasică.
Apoi verifică fizic:
- poți ține instrumentul fără să ridici umărul?
- ajungi la primele freturi fără să răsucești încheietura?
- corpul chitarei nu îți taie circulația în braț?
- poți apăsa o coardă fără un efort disproporționat?
- instrumentul îți place suficient încât să vrei să-l vezi în cameră?
Ce mărime alegi pentru un copil
Etichetele 1/2, 3/4 și 4/4 sunt orientative, nu rețete bazate doar pe vârstă. Doi copii de opt ani pot avea brațe și mâini foarte diferite. Copilul trebuie să probeze instrumentul așezat și, ideal, profesorul să confirme mărimea.
Un instrument prea mare produce tensiune și face fiecare acord să pară mai greu. Un instrument prea mic poate fi depășit mai repede, dar este preferabil unuia pe care copilul nu îl poate ține corect.
Bugetul: plătește pentru cântabilitate
La prima chitară, banii bine cheltuiți merg în:
- gât drept și freturi fără margini ascuțite;
- cheițe care țin acordajul;
- acțiune rezonabilă, adică distanța dintre corzi și grif;
- reglaj făcut de magazin sau de un tehnician;
- husă și un stativ simplu.
O chitară foarte ieftină, cu corzile mult prea sus, poate convinge un începător că nu are forță sau talent. Uneori un instrument second-hand bine reglat este o alegere mai bună decât un pachet nou cu multe accesorii slabe.
Testul de 10 minute în magazin
Nu trebuie să știi să cânți. Ține fiecare instrument, ciupește toate corzile și roagă vânzătorul să formeze câteva acorduri. Ascultă dacă apar bâzâituri evidente și verifică dacă acordajul rămâne stabil.
Întreabă explicit dacă prețul include reglajul și ce opțiuni ai dacă profesorul constată că mărimea este nepotrivită. Evită să cumperi exclusiv după culoare, dar nu trata aspectul ca pe un moft: atașamentul față de instrument ajută rutina.
Ce cumperi pe lângă chitară
Lista minimă este scurtă:
- husă;
- 2–3 pene de grosimi diferite;
- stativ;
- set de corzi de rezervă;
- acordor;
- pentru electrică: cablu și amplificator sau interfață cu căști.
După ce ai instrumentul, nu te pierde în accesorii. Urmează planul pentru primele 30 de zile, învață primele opt acorduri și lasă practica să îți spună ce îți mai trebuie.